Am descoperit satul cu străzi pitorești ca în Toscana
În satele vechi de pe Valea Ierului tradiţia viticulturii se regăseşte şi în zilele noastre. Damigenele sau butoaiele cu vin sunt păstrate în pivniţe de sute de ani, săpate în coasta dealului. Un astfel de loc este comuna Sălacea, situată pe Drumul Judeţean 191F ce leagă Marghita de Valea lui Mihai.
Este o aşezare veche, cu dovezi arheologice din Epoca Bronzului. Sălacea este cunoscută astăzi ca fiind “Satul celor 1000 de pivniţe”, lucru pe care îl afli chiar înainte să intri în sat, de pe panoul postat la intrarea în comună. Odată ce ai pus piciorul în satul bihorean îţi este greu să-ţi dai seama că te afli într-un loc mai special. Pare un sat ca toate satele româneşti, cu uliţe asfaltate, cu oameni care se întorc de la muncile câmpului, cu case şi grădini întreţinute.
Cu totul altul este, însă, peisajul odată ce ajungi pe oricare dintre cele şapte uliţe ce adăpostesc pivniţe vechi de peste 300 de ani. Unele sunt asfaltate, în timp ce altele sunt pietruite. Cea mai frumoasă stradă cu crame este cea care duce din Sălacea către localitatea Pir. Este asfaltată, iar autoturismele au acces uşor.
În stânga şi în dreapta drumului stau parcă aşteptând să le descoperi pivniţele sătenilor, invadate de iederă, care le dă un aer cu totul şi cu totul aparte. Îţi vine să te întrebi dacă nu care cumva maşina timpului te-a dus într-un colţ al Toscanei.
Liniştea locului e deranjată doar de ciripitul păsărilor. Unele porţi sunt colorate, iar dincolo de ele dai peste agoniseala de peste an a sătenilor. Fie că este vorba despre sacii cu cereale, cei cu cartofi, ori butoaiele cu vin. Pe alte uliţe asfaltul nu a ajuns, dar o plimbare prin praful drumului de ţară te face să descoperi noi pivniţe ascunse la umbra nucilor bătrâni. Cele mai multe sunt ferecate, nu puţine sunt însă şi cele abandonate sau fără stăpân.
De peste 200 de ani
Cea mai veche dintre ele datează din anul 1803. Pivniţele pot ajunge chiar şi la 80 de metri. Mărimea lor era unitatea de măsură a bogăţiei familiei. Cu cât pivniţa era mai mare, cu atât familia era mai înstărită. Au fost construite aproape de locuinţele proprietarilor, doar în zonele unde exista o parte deluroasă, sau măcar posibilitatea izolării cu pământ aşezat deasupra lor. Vinurile bune obţinute din strugurii produşi de Valea Ierului se păstrează aici limpezi, aromate şi reci.
Gospodărie din 1850
Cei care ajung în satul bihorean, pot vizita şi o gospodărie ţărănească de peste 160 de ani. Din respect pentru istorie, ea a fost restaurată. Această casă-muzeu a fost construită în preajma anului 1850 fiind o structură construită din pământ bătut şi acoperită cu stuf.
Gospodăria a suferit mici modificări în urma unui incendiu ce a avut loc la începutul secolului XX. După modificări a fost menţinut caracterul tradiţional. Casa de locuit, anexele gospodăreşti, împreună cu colecţia de obiecte etnografice, fotografiile de familie, icoanele, obiectele şi utililaje folosite în viticultură şi agricultură reconstituie fidel o gospodărie ţărănească mijlocaşă din zona Văii Ierului la începutul secolului XX.
7 comentarii
Pingback:
Pingback:
Ion
Foarte interesant, îmi aduce aminte de un concediu la Băile Felix, cu peste 30 de ani în urma, trecând prin sate, peste tot era palinca de vânzare. Oameni gospodari, prietenoși!
Articolul m-a dus în timp prin locuri asemănătoare din județul Bihor. Am citit cu mare placere articolul !!
Claudia
Multumesc pentru aprecieri. Vă aștept și cu alte comentarii, și vă aștept cu mult drag în comunitatea romândra.
Mariana Hotea
Am descoperit blogul dvoastra pe Facebook. Ma pregatesc sa plec in Romania, la Oradea, in curind. A fost o placere sa descoper locuri frumoase si interesante de vizitat la o mica distanta de Oradea. Va multumesc!
Claudia
Multumesc că îmi citiți blogul și că ați rezonat cu cele scrise. Să vă bucurați de Oradea și de locurile frumoase din apropiere. Toate cele bune!
Maria Skovran
Superbe locuri, binecuvantate!
Multumesc!